FARA LIMITE

Un frappe in mijlocul zilei is good news. Un frappe la 9 seara deja imi bat joc de mine.

Hmmm. Singurele LIMITE pe care le simt sunt cele pe care le mi le trasez chiar eu.

IMAGINE THAT: ajung acasa topita si la propiu si la figurat dupa o zi de alergatura, si asta si ea si la propriu si la figurat. Si ma asteapta o tona de haine de bagat la spalat, si inca o tona de luat dupa uscator, si inca o tona de calcat. Si o tona de vase de spalat. Si niste podele lipicioase. La fel de lipicoasa sunt si eu. La fel de lipicios e si aragazul dupa experimentele lui hubby de aseara. Si gunoiul emana „adieri de primavara“ . Si eu la fel. Si in loc de un Plan De Atac am fantezii cu apa rece sa-mi desumfle picioarele si un gel de dus ce miroase a caramele. Si apropos de caramel trebuie sa incropesc si o masa. Daca se poate gustoasa si aspectuoasa si pe deasupra si nutritiva. Si daca se poate si un desert pe masura.

NOW IMAGINE THAT: ajung acasa topita si la propiu si la figurat dupa o zi de alergatura, si asta si ea si la propriu si la figurat. Fac un dus rapid. Acum miros a caramele. Ma inarmez cu cu manusi, mop, detergent universal eco cu mandarine si in 30 de minute am terminat cu toata tarasenia. In frigider am lasat azi dimineata la dezghetat o punga cu mancarea ce o vom servi azi. O prepar in no time si e deja in cuptor. Pana ce ZuZie isi aseaza tacticoasa jucariile in mijlocul camerei sortez ce e prioritar de calcat, restul fold’n lap direct in dressing. Ne energizam cu o limo cu muuuulta miere si muuuuulta menta.

Crezi ca-i greu? Poate ca stand in spatele display-ului si citind asta ai sa te amuzi regasindu-te in astfel de scenarii sau poate ca ai sa zambesti doar pentru ca "you've been there, done that"... Nimic nu e ataaat de greu pe cat noi cu mintea noastra maare si creata ne imaginam si ne impunem sa credem. Evident ca dupa scenariul 2 respir usurata, chiar daca mai franta, bucurandu-ma autentic de ceea ce AM si nu lamentandu-ma patetic , cum s-ar intampla dupa primul scenariu, victimizadu-ma inca o zi...adica inca o zi pe jumatate incarcata de cu propria-mi voie si stiinta si putere..de negativ. The hell with that!! I decide what is happiness!!

In ultima vreme am invatat ca e mai importanta o lista

foarte serioasa cu MUSTN’T decat cu MUST. De ce? Pentru ca atunci cand imi elimin sau transform activitatile pe care nu ar trebui sa le fac, cele care imi consuma energie aiurea, ma focusez pe SCOPUL general: sa fac DOAR activitatile pe care le am eu de facut.

Adica, atunci cand imi pun singura bete-n roate –a se citi LIMITE- nici nu rezolv mare lucru si nici starea mentala nu este spre extraordinara ci spre varza. 

Si am mai invatat ca asa cum "suntem ceea ce mancam" deci sunt all over healthy stuff in directia asta, evident cum nu traim doar ca sa mancam, "suntem si ceea ce gandim" astfel ca, de ce sa mai aleg sa ma autosabotez singurica si sa ma las prada primului scenariu savurat de nu stiu cate ori, care nu ma duce decat deep under myself si de ce sa nu aplic scenariul 2 cu zambetul pe buze ca ALEG singura sa FAC ceea ce am de facut ACUM, pentru ca ACUM asta este so damn important.

Cheia? E simplu si e necesar oriunde si in ORICE pe lumea asta :

PERSONAL-SOCIAL-PROFESIONAL-HOBBY

Ordinea este aleatorie. Dar toate aceste itemuri trebuie sa fie in balance caci fara ele nu exista ECHILIBRU.

Fara echilibru nu pot fi persoana care sa o indrume la cursa lunga pe ZuZie.

Asa cum am invatat cand eram mica de la mama, ca ‘numai oamenii mediocri se plictisesc’ si de atunci nu m-am mai plictisit ever (de frica sa nu fiu mediocra, haha), asa am invatat de la ZuZie ca nu am voie sa imi pun singura bete-n roate, a se citi LIMITE (cred ca tot de frica sa nu fiu mediocra, haha)

<<-- va urma -->>