In Echilibru ► SOCIAL life

Se spune ca interctiunea sociala este cheia unei personalitati armonioase.

Hmmm.

Mie mi se pare ca oamenii reprezinta o cale de evadare. Ca atunci cand te simti sufocata de toate aspectele vietii tale, te simti ca intr-o gaura neagra din care nu ai suficienta putere sa iesi, iar oamenii din jurul tau reprezinta  campul gravitational puternic ce te trage afara sau si mai bine ce te indruma ,spre a iesi singura din negurile parca imposibile.

Ca mama eu intalnesc mai multe feluri de interactiune sociala ce ma ajuta sa merg mai departe. Exista gasca de parc, exista prietenele din liceu/facultate cu care discut mai mult la telefon, exista gasca de iesit la terasa si mai exista prietena de suflet.

Gasca de parc are  importanta sa. Cu gasca de parc pot impartasi vrute si nevrute despre ZuZele si ZuZulinii nostri, facem schimb de idei culinacioase (fast and unfurios recipes are big like), impresii despre produse folosite zilnic cu familionul, noutati despre distractia de parc, u know, like desperate housewives, numai ca noi nu ne intalnim la una din noi la cafea, ne intalnim dupa-amiaza in parc, la un bidon de 2 litri de apa plata and not desperate (cel putin nu toate in acelasi timp). Socializarea in cadrul gastii de parc ma ajuta sa eliberez energie la un nivel light si sa fac schimb de informatii mamicesti, very usefull at some point.

Prietenele din liceu/facultate sunt cele care de fiecare data cand ne conversam in casti imi trezesc asa o nostalgie de pe vremea cand purtam alte masura la pantofi si nu numai, cand ma trezeam in weekend la ora 12 fara sa-mi pese ca intr-o ora trebuie sa incropesc ceva pentru lunch dar cu mare grija pentru ce voi purta diseara @ happy night hour. Tot ele imi reamintesc ca aceste vremuri apuse le-am schimbat pe piureuri de morcovi si detergent eco, dar si ca suntem inca fa-bu-lous, chiar daca au trecut niste ani si stam raspandite la sute de kilometri distanta.

Gasca de terasa. Ei na. Cum sa nu fie de o importanta cruciala tocmai gasca de terasa. Ne adunam cu mic, cu mare, cu foarte mic cat si cu catei, fara purcei. Aici socializez mixt. Sau in fine asa ar trebui. Intrucat intalnirile sunt pe terase child friendly, tatii sunt ocupati mai mult sa transpire nervos pe langa ZuZulinii aflati in plina desfasurare. Daca e un tata cu doi copii e naspa. Nu mai apuca decat franturi din conversatiile de la masa despre Game of Thrones, reducerea de pret la scutece care nu e reducere de la MI,  ‘animale’ de soferi in trafic, perlele colegilor de la birou, facturi nesimtite la Vodafone,  and so on… Now u know why is this important, scoti tot :D

Noh, finally but not the least, prietena de suflet este cea cu care ma intalnesc dimineata la cafea de cateva ori pe saptamana. Nu in fiecare zi, ca nu ne permitem acest lux timp. Insa fiecare cafeluta petrecuta impreuna este petrecuta cu rost, indiferent daca suntem pe o terasa sau daca suntem in masina cu one cup de la tonomat. Pentru ca exista un schimb de energii care ma incarca pentru perioada ce urmeaza, ca eu sa pot functiona in parametrii normali (in fine, depinde ce intelege fiecare prin normal) Pentru ca epuizand subiectele enumerate mai sus, cu prietena pot discuta despre partea spirituala a vietii, putem invata impreuna, trage concluzii si trasa noi linii in directia pe care ne-o dorim. 

*sursa foto: Pinterest

Tony Robbins, great speaker of the world, spune ca prietenul adevarat este cel care te incarca de energie, te lumineaza si te directioneaza. Nothing but true! O astfel de socializare te echilibreaza energetic si este de fapta baza piramidei profunzimii relatiilor pe care le ai . 

Am nevoie de socializare pentru ca am defapt nevoia de validare, sa ma simt in the right place at right time in momentele de ratacire, pentru ca imi place sa impartasesc si sa primesc, pentru ca ma calibrez mai bine la mine atunci cand reusesc sa ma detasez de niste reflexe socio-cultural educative ce le-am dobandit fara intentie si sa nu mai tind sa ma tot compar cu o cutare super-persoana si sa ma ACCEPT ca unica si fa-bu-lous ce sunt, cu toate cele ale mele. Suna egocentrist? Oh well, think again! Daca e sa fii ajuns la o concluzie reusita lately este chiar aceea ca "cei ce te inconjoara si reactiile lor sunt oglinda ta si a ceea ce esti catre lume" si cum cred cu tarie ca legile fizicii cuantice isi fac treaba every single second, invat ca a fii o fiinta sociala ma ajuta sa ma cunosc mai bine, sa progresez in timp record sau in slow motion si sa accept mai constient, cu fiecare zi, ca-s una, si-s al naibii de inzestrata sa fac tot ce-mi pun in minte dar mai ales , tot ce-mi dicteaza sufletelul. Si along the way, cei din jurul meu m-au sustinut, fie efectiv, fie prin suturi bine infipte in dos, sa fac pasi mari catre mine, a se citi Sine.

Si cum deja am stabilit cine si cum e important in "veata mea sociala", trag o linie, de fapt trag un mic design caci nu ma pot abtine si concluzionez cumva mai vizual