Cand iese fata in loc de baiat
Cand eram insarcinata cu ZuZi, ne-am luat de mana amandoi si am pornit spre ecograf, emotionati sa aflam in ce culori urma sa facem tona de cumparaturi. Si iata-ne tinandu-ne de mana si in cabinetul ginecologic, eu cu burta in sus, el tremurand langa mine.
Cand madame gineco a zis cu entuziasm Uitati-l, noua ne-a scazut gradul de entuziasm la doi metri sub pamant. In afara de faptul ca ma simteam ca Jennifer Aniston in Friends, adica nu intelegeam nimic din ce se intampla acolo pe ecranul ala, noi eram pregatiti sa ne confirme o fetita pe care fuseseram de acord sa o numim Alexandra.
Si iata cum veniram sa o vedem pe Alexandra si plecaram cu Alexandru.
Am plans cu lacrimi de crocodil si cu suspine de poveste tot restul zilei.
Oh well, in acea noapte, am visat ca aveam o minunatie de fetita, calda si cuminte si o chema MIRUNA. Atat. Un vis asa de scurt si de intens si de clar, pe care mi-l aduc aminte ca si cum ar fi fost acum doua secunde.
Noh, acuma it inchipui ca pana la sfarsitul sarcinii eu m-am incapatanat sa spun tuturor ca am o fetita pe care o cheama MIRUNA, iar madame gineco o tinea pe-a ei cu feciorul cu mot in frunte.
Cand a venit si momentul intalnirii noastre, toata echipa medicala din sala tipa E fetita! E fetita!, dar pentru mine nu mai era o surpriza. Surpriza mea au fost acei ochi negri si migdalati, care m-au privit cu tinta precisa (da, au fost o surpriza, una frumoasa, pentru ca nu ma asteptam sa fie asa frumosi si expresivi)
Next thing I know este ca mi-o aduce o asistenta in salon, si primul lucru pe care il face este sa verifice bratara. I-am spus ca nu este cazul, o recunosc dupa ochi, si aceasta minune care ma priveste curios (parca intreba Aceasta este mamica mea?) nu este altcineva decat Miruna-Alexandra.
Cand madame gineco a zis cu entuziasm Uitati-l, noua ne-a scazut gradul de entuziasm la doi metri sub pamant. In afara de faptul ca ma simteam ca Jennifer Aniston in Friends, adica nu intelegeam nimic din ce se intampla acolo pe ecranul ala, noi eram pregatiti sa ne confirme o fetita pe care fuseseram de acord sa o numim Alexandra.
Si iata cum veniram sa o vedem pe Alexandra si plecaram cu Alexandru.
Am plans cu lacrimi de crocodil si cu suspine de poveste tot restul zilei.
Oh well, in acea noapte, am visat ca aveam o minunatie de fetita, calda si cuminte si o chema MIRUNA. Atat. Un vis asa de scurt si de intens si de clar, pe care mi-l aduc aminte ca si cum ar fi fost acum doua secunde.
Noh, acuma it inchipui ca pana la sfarsitul sarcinii eu m-am incapatanat sa spun tuturor ca am o fetita pe care o cheama MIRUNA, iar madame gineco o tinea pe-a ei cu feciorul cu mot in frunte.
Cand a venit si momentul intalnirii noastre, toata echipa medicala din sala tipa E fetita! E fetita!, dar pentru mine nu mai era o surpriza. Surpriza mea au fost acei ochi negri si migdalati, care m-au privit cu tinta precisa (da, au fost o surpriza, una frumoasa, pentru ca nu ma asteptam sa fie asa frumosi si expresivi)
Next thing I know este ca mi-o aduce o asistenta in salon, si primul lucru pe care il face este sa verifice bratara. I-am spus ca nu este cazul, o recunosc dupa ochi, si aceasta minune care ma priveste curios (parca intreba Aceasta este mamica mea?) nu este altcineva decat Miruna-Alexandra.
No comments: