Marturii si experiente - povestea nr. 2
Urmam sirul povestilor,triste si dureroase,menite sa lase amprente adanci ,sa ramana imprimate pe retina ,iar expuse si aici, sa trezeasca ceva,miic macar in fiecare din cei ce vor citii aceste randuri si sa faca niscaiva rotite sa se invarta,alea care trebuie si niste maini sa se adune,in numele schimbarii ce o dorim cu atata ardoare si vehementa.
Azi am "cules" o poveste din "rutina" programului Maternitatii Ploiesti,o exeprienta povestita cu regrete si multe of-uri de catre Alexandra ,dar care experienta a lasat rani permanent deschise doar mamei,cum defel se intampla,caci cei implicati direct nu numai ca sunt "imuni si detasati" de treaba asta insa nu poarta nici urma de responsabilitate ,pe principiul : vremea trece,leafa merge,spaga merge,*proasta* naste nu conteaza cum...
Nici nu stiu cum sau cu ce sa incep....M-am trezit la 27 de ani ca dupa nenumarate incercari si esecuri ,minunea s-a intamplat si in pantecul meu crestea Ancuta...Asa a chemat-o dinainte de a se naste.Toata lumea imi spunea de ororile din maternitatea din Ploiesti si deja ma gandeam sa ma duc in Campina. Ma pregateam sa cotizez din plin la fondul de pensii ilegal al vreunui doctor de-aici ca sa ma bage in seama in clipa in care, sleita de puteri, ma urcam pe tronul facerii...Am inceput sa taiem in carne vie si sa ne pregatim pentru venirea Ancutai , am renuntat la berici cu "the friends" si la alte activitati mancatoare de bani.Imi era frica de maternitatea din Ploiesti si ma rugam din tot sufletul sa nu m-apuce noaptea.Experienta mea legata de medicii ginecologi din Ploiesti este una tragica.Din cauza lor nu am putut face copii pana acum.M-am nascut cu ovare micropolichistice si acum 6 ani in maternitatea din Ploiesti doctorii de la etajul 4(pe atunci) vroiau sa imi taie trompele pe motiv ca as avea sarcina extrauterina.In fiecare zi timp de 2 saptamani am facut cate un test de sarcina pe care il aratam constiincioasa tuturor si ei imi spunea ca degeaba este negativ , ala de sange nu minte niciodata.Intr-un final am reusit sa dau de un mosulica simpatic care era dr ginecolog de mult timp si care mi-a zis ca am ce aveam de fapt si ca ma lasa sa ma duc acasa.Stiti cum era atunci pe etajul de avorturi, sarcini extrauterine si cancere ovariene?In fiecare zi de stat in salon mureai putin cand vedeai vreo amarata cum se ruga sa-i faca morfina c-o doare sau sa fii singura care vrea sa ajute o muribunda de 42 de ani , mama a 4 copii sa se spele si ea...M-am dus cu ea la dus si am plans in urma ei. La WC intr-o cutie patrata zacea un copil avortat...La dus erau urme de sange pe pereti...Groaznic, nu? Iar eu eram acum insarcinata si ma pastea maternitatea cosmarurilor mele...
In primul rand mi-am tras un dr arab care nu e spagar si care timp de 9 luni s-a comportat exemplar in sensul ca-mi spunea verde-n fata de cine sa ma feresc si imi taia chitanta de fiecare data pentru cei 40 de lei pe care ii dadeam pe ecografii.Da , atata dadeam pe ecografii si nici mie nu-mi venea sa cred ca pentru prima oara ma trata cineva ca pe o fiinta umana.
Am ajuns la termen si pe 11 octombrie la ora 1noaptea mi s-a rupt apa...Nu aveam contractii ci doar emotii cand am chemat salvarea.Am ajuns la maternitate si am nimerit in salon cu 3 doamne . Una dintre ele m-a intampinat de la usa cu picioarele deschise si cu "aoleo mamica mea"...Nu m-am speriat de ea si nici de faptul ca ma simteam prea bine , nu aveam nici o contractie.
A venit moasa 1 care mi-a facut injectia de dilatare si mi-a zis ca e decat de 2 cm...Imi trebuiau inca 5 ca sa fie bine ptr Ancuta.Dupa o juma de ora am simtit o mica intepatura...incepea.La patru jumatate colega mea de salon si mamica ei au nascut o fetita de 3600 de gr, apgar 9 si eu am scapat de aoleo-ul ei si am dat peste al meu...Faceam cunostinta cu cea mai groaznica durere pe care am simtit-o vreodata.Am inceput sa tip in gand cufundata cu fata in perna la intervale regulate de timp...Aoleo-ul meu era mut si am hotarat atunci ca trebuie sa ma ajut singura asa ca la ora sase mi-am luat stativul cu numar de inventar scris pe cele trei picioare din fier masiv si am inceput sa fac drumuri din pat la wc-ul minuscul din salon...Stativul statea in salon eu in wc in timp ce ma tineam c-o mana de el si impingeam constiincios deasupra budei...Sa nu credeti ca m-am asezat...mi-era mult prea frica!?!Din cand in cand mai poposeam in pat.La 6.30 am simtit cum bebe vrea sa iasa si i-am spus moasei.I-am mai spus dupa ce m-am urcat sus ca am pretentia sa ma ajute de toti banii pe care o sa-i dau...Asa a facut..La 6.40 a venit pe lume Ancuta Elena, avea 3600 de grame si era singurul bebit fara apgar...Trecuse mai mult de 2 ore de cand se rupsese apa lui mami. Am ras , am plans , am ras cu ea in brate si pe urma am asteptat sfarsita sa ma odihnesc.
Dupa o epiziotomie urata si dupa ce camasa aceea rupta la sani pe care o primisem la internare , se umpluse de sange m-au bagat intr-un salon aflat intre cele 2 sali de nastere.Aveam nevoie sa ma odihnesc, eram sfarsita ..Am asteptat in acel salon timp de 15 ore ca sa vina cineva care sa ma duca la etajul 5 unde trebuia sa fiu de 12 ore mai devreme.In timpul acesta am fost atacata psihic de gemete,urletele celor care nasteau si stateam in patul acela plina de sange, nu am avut cui sa ii dau bani ca sa imi aduca si mie o camasa noua...Am murit un pic atunci...
Pe scurt la ce rezuma experienta mea :
nascut -300 lei
schimbat asternuturi 5 lei,
baita de rigoare -5 lei,
vizita sot la copil-10 lei,
mancare in fiecare zi -30 lei,
sentimentul pe care l-am avut cand am vazut-o prima oara pe Ancuta -priceless...
Nu stiu despre tine,cel ce tocmai ai citit ,insa stiu ca povestea asta e o realitate groaznica pe care noi,comunitatea asta faina,incercam sa o infruntam si sa aducem ceva schimbari,prin fel si fel de metode. Iar la una poti fi partas, adica la petitie, daca deja nu ai semnat.
Ei si ca sa vezi,nu are Statul bani de spitale curate dar de site-uri web se gaseste ,ca deh,trebuie sa fii in randul civilizatie, ai site la o fabrica infectioasa de facut bani . Comico tragic,dar site-ulasta este probabil singurul loc al maternitatii asteia care nu e plin de infectie si jeg,ca spagarii apar in peisaj...
Va mai urma...
Azi am "cules" o poveste din "rutina" programului Maternitatii Ploiesti,o exeprienta povestita cu regrete si multe of-uri de catre Alexandra ,dar care experienta a lasat rani permanent deschise doar mamei,cum defel se intampla,caci cei implicati direct nu numai ca sunt "imuni si detasati" de treaba asta insa nu poarta nici urma de responsabilitate ,pe principiul : vremea trece,leafa merge,spaga merge,*proasta* naste nu conteaza cum...
Nici nu stiu cum sau cu ce sa incep....M-am trezit la 27 de ani ca dupa nenumarate incercari si esecuri ,minunea s-a intamplat si in pantecul meu crestea Ancuta...Asa a chemat-o dinainte de a se naste.Toata lumea imi spunea de ororile din maternitatea din Ploiesti si deja ma gandeam sa ma duc in Campina. Ma pregateam sa cotizez din plin la fondul de pensii ilegal al vreunui doctor de-aici ca sa ma bage in seama in clipa in care, sleita de puteri, ma urcam pe tronul facerii...Am inceput sa taiem in carne vie si sa ne pregatim pentru venirea Ancutai , am renuntat la berici cu "the friends" si la alte activitati mancatoare de bani.Imi era frica de maternitatea din Ploiesti si ma rugam din tot sufletul sa nu m-apuce noaptea.Experienta mea legata de medicii ginecologi din Ploiesti este una tragica.Din cauza lor nu am putut face copii pana acum.M-am nascut cu ovare micropolichistice si acum 6 ani in maternitatea din Ploiesti doctorii de la etajul 4(pe atunci) vroiau sa imi taie trompele pe motiv ca as avea sarcina extrauterina.In fiecare zi timp de 2 saptamani am facut cate un test de sarcina pe care il aratam constiincioasa tuturor si ei imi spunea ca degeaba este negativ , ala de sange nu minte niciodata.Intr-un final am reusit sa dau de un mosulica simpatic care era dr ginecolog de mult timp si care mi-a zis ca am ce aveam de fapt si ca ma lasa sa ma duc acasa.Stiti cum era atunci pe etajul de avorturi, sarcini extrauterine si cancere ovariene?In fiecare zi de stat in salon mureai putin cand vedeai vreo amarata cum se ruga sa-i faca morfina c-o doare sau sa fii singura care vrea sa ajute o muribunda de 42 de ani , mama a 4 copii sa se spele si ea...M-am dus cu ea la dus si am plans in urma ei. La WC intr-o cutie patrata zacea un copil avortat...La dus erau urme de sange pe pereti...Groaznic, nu? Iar eu eram acum insarcinata si ma pastea maternitatea cosmarurilor mele...
In primul rand mi-am tras un dr arab care nu e spagar si care timp de 9 luni s-a comportat exemplar in sensul ca-mi spunea verde-n fata de cine sa ma feresc si imi taia chitanta de fiecare data pentru cei 40 de lei pe care ii dadeam pe ecografii.Da , atata dadeam pe ecografii si nici mie nu-mi venea sa cred ca pentru prima oara ma trata cineva ca pe o fiinta umana.
Am ajuns la termen si pe 11 octombrie la ora 1noaptea mi s-a rupt apa...Nu aveam contractii ci doar emotii cand am chemat salvarea.Am ajuns la maternitate si am nimerit in salon cu 3 doamne . Una dintre ele m-a intampinat de la usa cu picioarele deschise si cu "aoleo mamica mea"...Nu m-am speriat de ea si nici de faptul ca ma simteam prea bine , nu aveam nici o contractie.
A venit moasa 1 care mi-a facut injectia de dilatare si mi-a zis ca e decat de 2 cm...Imi trebuiau inca 5 ca sa fie bine ptr Ancuta.Dupa o juma de ora am simtit o mica intepatura...incepea.La patru jumatate colega mea de salon si mamica ei au nascut o fetita de 3600 de gr, apgar 9 si eu am scapat de aoleo-ul ei si am dat peste al meu...Faceam cunostinta cu cea mai groaznica durere pe care am simtit-o vreodata.Am inceput sa tip in gand cufundata cu fata in perna la intervale regulate de timp...Aoleo-ul meu era mut si am hotarat atunci ca trebuie sa ma ajut singura asa ca la ora sase mi-am luat stativul cu numar de inventar scris pe cele trei picioare din fier masiv si am inceput sa fac drumuri din pat la wc-ul minuscul din salon...Stativul statea in salon eu in wc in timp ce ma tineam c-o mana de el si impingeam constiincios deasupra budei...Sa nu credeti ca m-am asezat...mi-era mult prea frica!?!Din cand in cand mai poposeam in pat.La 6.30 am simtit cum bebe vrea sa iasa si i-am spus moasei.I-am mai spus dupa ce m-am urcat sus ca am pretentia sa ma ajute de toti banii pe care o sa-i dau...Asa a facut..La 6.40 a venit pe lume Ancuta Elena, avea 3600 de grame si era singurul bebit fara apgar...Trecuse mai mult de 2 ore de cand se rupsese apa lui mami. Am ras , am plans , am ras cu ea in brate si pe urma am asteptat sfarsita sa ma odihnesc.
Dupa o epiziotomie urata si dupa ce camasa aceea rupta la sani pe care o primisem la internare , se umpluse de sange m-au bagat intr-un salon aflat intre cele 2 sali de nastere.Aveam nevoie sa ma odihnesc, eram sfarsita ..Am asteptat in acel salon timp de 15 ore ca sa vina cineva care sa ma duca la etajul 5 unde trebuia sa fiu de 12 ore mai devreme.In timpul acesta am fost atacata psihic de gemete,urletele celor care nasteau si stateam in patul acela plina de sange, nu am avut cui sa ii dau bani ca sa imi aduca si mie o camasa noua...Am murit un pic atunci...
Pe scurt la ce rezuma experienta mea :
nascut -300 lei
schimbat asternuturi 5 lei,
baita de rigoare -5 lei,
vizita sot la copil-10 lei,
mancare in fiecare zi -30 lei,
sentimentul pe care l-am avut cand am vazut-o prima oara pe Ancuta -priceless...
Nu stiu despre tine,cel ce tocmai ai citit ,insa stiu ca povestea asta e o realitate groaznica pe care noi,comunitatea asta faina,incercam sa o infruntam si sa aducem ceva schimbari,prin fel si fel de metode. Iar la una poti fi partas, adica la petitie, daca deja nu ai semnat.
Ei si ca sa vezi,nu are Statul bani de spitale curate dar de site-uri web se gaseste ,ca deh,trebuie sa fii in randul civilizatie, ai site la o fabrica infectioasa de facut bani . Comico tragic,dar site-ulasta este probabil singurul loc al maternitatii asteia care nu e plin de infectie si jeg,ca spagarii apar in peisaj...
Va mai urma...
posted from Bloggeroid
No comments: